joi, 5 decembrie 2013

Hrana vie

Corpul nostru este un sistem energetic. Organele sunt ansambluri de celule cu tipare vibraţionale identice. Celulele au atât o similitudine histologică, cât şi aceeaşi frecvenţă energetică. Homeostaza le menţine împreună. Perturbarea energiei celulare este ceea ce numim boală.

„Omul nu moare, ci se omoară.” Seneca

Plămânii purifică sângele. În acest veritabil crematoriu sunt arse toate toxinele şi impurităţile pe care sângele le adună din tot organismul (eliminând bioxidul de carbon şi furnizându-i oxigenul de care are nevoie). Este deci evidentă importanţa respiraţiei lente, profunde şi ample.

Actualmente, noi suntem sclavii propriilor noastre papile gustative. Nu mâncăm alimentele de care are nevoie cu adevărat organismul nostru, ci pe acelea pe care ni le cere gustul nostru. De aceea mâncăm acum mâncăruri foarte „gustoase”, care defapt ne năclăiesc corpul, umplându-ne de impurităţi şi adăugând greutate. Dacă vrem să fim viguroşi, vii, plini de energie, mereu în formă, trebuie să mâncăm mâncare vie.

Vezi si

Comparându-ne cu animalele care trăiesc în mijlocul naturii, ne-am putea întreba dacă am văzut animale obeze, ştirbe, surde şi cu ochelari, cu stimulatoare cardiace sau care să moară de atac de cord, cancer, diabet?

În majoritatea cazurilor, carnivorele nu mănâncă alte carnivore, iar de la ierbivore mănâncă prima dată intestinele, pline cu vegetale, bogate în apă, apoi le beau sângele, după care mănâncă organele bogate în apă şi la sfârşit, dacă nu sunt sătule, carne din muşchi.

Despre băutul apei

Dacă avem bănuieli în ceea ce priveşte calitatea apei potabile, sau dacă ea are un gust neplăcut, este bine să o expunem la lumină sau, cel mai bine, la soare după ce în prealabil am adăugat în ea o linguriţă de pudră de argilă ori o lingură de suc de lămâie. Câteva ore mai târziu vom avea la dispoziţie o apă care nu e cu nimic mai prejos decât oricare alta foarte bună.

Foarte important: este periculos să beţi apă imediat după masă, deoarece apa diluează sucurile digestive care descompun mâncărurile în stomac. Astfel, apa băută în timpul mesei sau imediat după aceea, împiedică digestia corectă a alimentelor şi dereglează cele 3 cicluri ale corpului nostru. Rezultatul va fi un mare consum energetic din partea acestuia pentru a restabili situaţia.

Hrana vie

Prin preparare termica unele alimente isi pierd o parte din proprietatile nutritive, bucataria fara foc fiind o metoda terapeutica naturista

Daca ne axam pe alimentatia fara foc vom beneficia de toate vitaminele si substantele nutritive din alimente, iar organismul va avea parte de o adevarata cura de detoxifiere.

Unii dintre noi apeleaza la aceasta dieta in mod permanent, folosind-o ca pe un stil de viata, in timp ce altii o adopta ocazional, atunci cand simt nevoia sa se hraneasca naturist.

Ce gatesti fara foc?

Iata care sunt alimentele pe care se bazeaza alimentatia fara foc: rosii, castraveti, morcovi, telina, pastarnac, patrunjel, varza, sfecla, salata verde, conopida, ardei, ceapa, usturoi, iaurt, miere, fructe, cereale intregi, seminte sau germeni de legume sau cereale. In cadrul alimentatiei fara foc sunt permise si lactatele, iar in diverse preparate se poate folosi cate un galbenus de ou crud sau un ou de prepelita intreg. Dintre uleiuri, sunt recomandate cel presat la rece si cel de masline. Daca nu poti renunta in totalitate la paine, ai voie sa consumi, dar cu masura, paine graham, de secara sau de seminte, in nicin caz paine din faina alba. Legumele si fructele mentionate mai sus pot fi consumate ca atare, in stare proaspata sau in diverse salate, in supe sau sub forma de suc. Pentru ca nu sunt supuse unui tratament termic, iar eventualele bacterii nu pot fi distruse, alimentele trebuie sa fie foarte proaspete, foarte bine spalate si pastrate in conditii igienice deosebite.

Beneficii pentru sanatate

Adeptii hranei vii afirma ca acest mod de alimentatie da rezultate miraculoase chiar si in cazul bolilor celor mai grave, precum cancerul si diabetul, cu conditia sa respecte cu strictete regimul si sa nu renunte niciodata la el. Gatitul fara foc ajuta si la prevenirea diverselor afectiuni, la intarirea sistemului imunitar si la pastrarea tonusului fizic si psihic. Nutritionistii recomanda hrana vie pentru ca aceasta este mai usor digerata de organism, datorita complexului de enzime care se regaseste in alimentele care o compun. Totodata, specialistii ne recomanda sa renuntam la sare si la otet (fiind permis numai cel de mere, dar cu masura), la preparatele din faina alba, la zahar si la grasimi animale.

Cum preparam hrana vie?
Ciorbele si supele se consuma reci, zeama fiind preparata din sucuri de legume, suc de tarate sau lactate precum iaurt, sana sau lapte batut. Ciorbele se acresc cu bors, zeama de varza sau suc de lamaie. Bucataria fara foc nu cuprinde numai salate, supe sau ciorbe, ci poti gati si piureuri de fructe sau de legume, creme, sosuri sau deserturi.

Ciuperci umplute

Ingrediente: 500 de grame de ciuperci mari si foarte proaspete, o telina, doi morcovi, un pahar de iaurt mare, doi catei de usturoi, mararsi foarte putina sare.
Preparare: Ciupercile se spala foarte bine, usturoiul se toaca si se amesteca cu iaurtul. Morcovii si telina se taie marunt, apoi se amesteca cu coditele ciupercilor tocate si ele si cu sosul de iaurt. Cu pasta astfel obtinuta se umplu palariile ciupercilor.

Crema de branza cu rosii si ceapa verde

Ingrediente: 500 de grame de branza de vaci, doua rosii mari, 6-7 fire de ceapa verde, o legatura de marar si foarte putina sare.
Preparare: rosiile si ceapa se taie in cubulete mici, mararul se toaca si apoi se amesteca cu branza de vaci pana se obtine o pasta omogena. Se serveste alaturi de salata verde.

O idee de meniu

Dimineata: un pahar cu suc de mere sau de morcov, fructe uscate – smochine, curmale, prune, caise sau nuci, fructe proaspete sau o cana de ceai verde indulcit cu miere.

Pranz: ciorba de spanac si loboda. Ingrediente: o telina si doi morcovi rasi, loboda, spanac, peste care se toarna apa fiarta. Dupa ce se raceste se adauga iaurt si suc proaspat de lamaie
Seara: o salata de cruditati cu ingrediente la alegere – morcovi, mar, telina, sfecla, ceapa, rosii, castraveti, varza sau un sos de usturoi cu lamaie, iaurt si verdeturi (marar, patrunjel, busuioc) sau o ceasca de ceai de menta sau de catina cu o lingurita de miere.

marți, 3 septembrie 2013

Pelinul în tratamentele naturiste

Ceaiul de pelin – Indicatii si Tratament

Deşi o plantă banală, întâlnită la tot pasul, pe pajişti, la margini de păduri, în vii, pe stâncării, lângă ziduri şi alte locuri însorite, pelinul este cunoscut de de mii de ani pentru virtuţile sale tămăduitoare

Conform Atlasului botanic al României, pelinul face parte din genul botanic Artemisia, cele mai răspândite fiind speciile: Artemisia absinthium (pelinul alb), Artemisia vulgaris (pelinul negru), Artemisia maritima (pelinul de mare).

Vezi si

Pelinul alb, întâlnit, aşa cum spuneam aproape la tot pasul în satele româneşti, conţine un tezaur de principii active, dovedindu-şi eficienţa în tratarea a numeroase afecţiuni. În practica naturistă, încă din vechime, se utilizează frunzele şi vârfurile înflorite (lunile iulie-septembrie), când planta are un miros puternic aromat şi gust foarte amar.

Printre cele mai importante proprietăţi terapeutice pe care pelinul alb le prezintă, fitoterapeuţii enumeră: proprietăţi dezinfectante, diuretice, depurative, laxative, vermifuge, antiinflamatoare, stimulente gastric, tonic-amare şi cicatrizante (inter şi extern).

De altfel, la nivelul aparatului digestiv pelinul este cunoscut ca un calmant al indigestiilor, balonărilor, crampelor, intervenind eficient în gastritele hipoacide, în enterite, hepatită, dischinezie biliară, vome, constipaţie, hemoroizi, paraziţi intestinali şi lipsa poftei de mâncare;

De asemenea, preparatele din pelin pot fi utilizate cu succes în cazurile de astenie la persoanele anemice, în cazuri de convalescenţă, debilitate, anemie, dureri de cap, hipertensiune, boli pulmonare provocate de frig, reumatism, gută. Totodată, pelinul constituie un bun remediu pentru plăgile purulente, furuncule, ulceraţii, pecingine, umflături, contuzii, înţepături de insecte.

Cunoscutul specialist în fitoterapie, prof. univ. dr. Constantin Milică, susţine că această plantăar trebui să impună o mai mare atenţie, ba chiar ar trebui să intre în atenţia cultivatorilor de plante medicinale, care să extindă astfel de culturi, pentru a putea valorifica pelinul atât în alimentaţie, cât şi în tratarea bolilor.

Recomandări în ceea ce priveşte tratamentele naturiste pe baza unor preparate din pelin:

-infuzia din una-două linguriţe de frunze uscate, la 200 ml apă clocotită; se beau două ceaiuri pe zi, înainte de mese, pentru stimularea poftei de mâncare sau după mese pentru alte afecţiuni;

-tinctură din 20 g herba uscată la 100 ml alcool 400; se iau 15-20 picături într-o infuzie de mentă îndulcită cu miere de albine, cu 30 minute înainte de mese, ca aperitiv;

-vin de pelin din 30 g vârfuri înflorite la 1 litru vin alb, se macerează şi se bea câte un păhărel înainte de mese ca aperitiv şi tonic sau după mese ca digestiv;

- sirop digestiv şi vermifug (din 150 g vârfuri înflorite la 1 litru apă fiartă şi 500 g miere);

- pulbere din frunze uscate şi măcinate, cu efecte febrifuge şi vermifuge;

- băi locale şi comprese cu decoct pentru tratarea rănilor greu vindecabile, ulceraţii ale pielii şi înţepături de insecte;

- cataplasme puse pe luxaţii şi umflături;

Atenţie, însă! Preparatele cu pelin nu se adminstrează intern femeilor însărcinate sau care alăptează, persoanelor cu iritaţii gastrice (ulcer gastric şi duodenal), persoanelor irascibile sau cu tendinţă spre congestie cerebrală.

Artemisia maritima (pelinul de mare) este o altă specie frecvent întâlnită la noi, în special în jurul lacurilor şi al terenurilor inundate. Se distinge prin culoarea alb-albăstruie a tufelor.

Deoarece această specie de pelin are puternice proprietăţi vermifuge şi cicatrizante, se foloseşte în combaterea viermilor intestinali (limbrici, oxiuri), în dizenterie, cangrene diabetice şi plăgi atone.

Potrivit prof. Constantin Milică, formele de utilizare depind de afecţiunile tratate. Astfel, în uz intern se administrează:

- infuzie dintr-o linguriţă seminţe şi vârfuri înflorite la 250 ml apă clocotită; se fierbe câteva secunde, se infuzează acoperit 10 minute şi se bea câte o cană dimineaţa, în 3 zile consecutive pe lună;

- sirop vermifug din 40 g pelin de mare, 40 g muşchi de Corsica, 20 g coajă de portocale amare, 20 g scorţişoară, 50 g zahăr şi 100 ml apă; se iau câte 2-4 linguri pe zi;

- pulbere în doză de 2-8 g puse în infuzie, lapte, miere sau sirop; se dau câte 1-2 g la copii în vârstă de 2-5 ani, 2-5 g la copii de 5-8 ani, în cure de 2-3 zile. După ultima doză se dă un purgativ.

Ceaiul de pelin era folosit in trecut pentru a elimina tenii, limbrici şi alte tipuri de paraziti. Era administrat atat oamenilor, cat şi animalelor datorita ajutorului in digestie şi proprietatilor antiinflamatoare.

Totusi, in afara de efectul sau in eliminarea parazitilor, ceaiul de pelin are o putere mare asupra simtamintelor şi este foarte bun in alungarea gandurilor negative.

Ceaiul si tinctura de pelin se recomanda in:

- probleme ale ficatului şi ale vezicii biliare;
- simptom dispeptic;
- pierderea apetitului.

TRATAMENTE CU PELIN

Poti face tratament cu pelin, deoarece acesta are proprietati:
• anti-microbiene,
• antihelmintice,
• aromatice,
• tonice,
• febrifuge,
• antiseptice.

Tinctura de pelin se recomanda şi in cazuri de balonare, de tulburari dese ale vezicii biliare, meteorism.

In medicina populara pelinul are uz intern in insuficienta gastrica, atonie intestinala, gastrita, dureri de stomac, tulburari hepatice, balonare, menstruatie neregulata, febra, pierderea apetitului, infectie cu paraziti. Extern, acesta poate fi aplicat pe ranile care se vindeca greu, ulcere, pete pe piele şi muşcaturi de insecte. De asemenea, exista tratament cu pelin pentru femei, mai exact, spalaturi vaginale cu pelin.

Poate ajuta corpul sa combata febra şi infectiile.

Pentru a combate gustul amar al ceaiului de pelin, se recomanda adaugarea unei mici cantitati de miere de albine.

Ceaiul de pelin se prepara adaugand o lingurita de pelin uscat la o ceasca de apa fierbinte, care se lasa timp de 10-15 minute pentru a se realiza infuzia. De asemenea, se recomanda consumul acestuia cu 10-15 minute inainte de masa.

CONTRAINDICATII

Multi spun ca acest ceai din frunze de pelin nu ar trebui sa fie consumat pentru mai mult de patru saptamani. Consumul excesiv poate duce la insomnie, ameteala şi stari de voma, precum şi tremurat, convulsii.

Daca este consumat in cantitati mari, poate dauna organismului, deci nu se recomanda aceasta. In cazul unei persoane insarcinate, nu este indicat consumul, deoarece poate produce contractii. Nici in cazul unei femei care alapteaza nu este recomandat. De asemenea, trebuie tinut cont ca poate cauza şi afectiuni ale rinichilor. Datorita toxicitatii sale relative, multi doctori nu il recomanda pentru uz intern, de aceea, chiar daca se prepara usor, nu este recomandat consumul sau.

Acest ceai de pelin poate fi folosit şi pe baza de pesticid, daca se stropeste in jur. Este interzis a se lasa la indemana copiilor sau animalelor de casa. Se recomanda spalarea mainilor daca s-a terminat folosirea acestuia.

ALTE APLICATII

Are un afect stimulant asupra creierului şi trateaza chiar şi reumatismul şi racelile. Este folosit in tratarea tractusului digestiv şi a formei de diabet care nu necesita insulina. Calmeaza excitatia nervoasa.

Este aplicat cu succes in starile de lene, rau de mare, greata.

Se poate consuma in combinatie cu vin sau bere.

Poate fi aplicat pe fata, sau poate fi baut in cazul durerilor de gat, sau aplicat in cazul hemoroizilor. Cu acest ceai pot fi vindecate artritele. Ajuta şi la vindecarea entorselor.

Ceaiul de pelin poate fi folosit cu succes in tratamentele pentru afectiunile enuntate. Pelinul este prezent pe piata in diverse forme, in special capsule de pelin.

marți, 25 iunie 2013

Copilul se sperie

Copilul se sperie din orice

Ce e de facut?

Problema este puțin diferită . Copilul este speriat din cauza comportamentului autoritar al părintelui . Tatăl copilului se poartă autoritar , in sensul că țipă la copil dacă țl deranjează , iar dacă uneori nu intelege sau nu reactionează cum ar vrea părintele , acesta îl loveste .

Copilul a cpătat frică de tatăl lui și atunci cand îl strgă sau îl cheamă , copilul tresare speriat .

Iata ce poti face pentru a trece mai usor peste aceasta etapa fireasca din viata copilului tau!

Daca pana acum nici nu se sinchisea cand dadeai cu aspiratorul si brusc incepe sa sara in sus la cel mai mic zgomot si urla ca din gura de sarpe daca se apropie vreun catel, incepi sa te ingrijorezi, nu-i asa?

Vezi și

Cele mai multe dintre temerile sale vor disparea pe masura ce se va simti mai sigur pe sine si pe mediul in care traieste, dar pana atunci va trebui sa gasesti alte modalitati de a le atenua.

In cazul in care cada este acum un loc infricosator pentru copilul tau, incearca sa-i oferi o baie cu buretele pentru cateva zile. Permite-i sa stea intr-o cada uscata si sari peste utilizarea samponului. Anxietatea lui se va diminua vizibil, va parea usurat.

De asemenea, n-ar strica sa iei in calcul teoria conform careia "fobia de baie" mai poate fi depasita si cu distractie. Ofera-i carticele (dintre cele confectionate din cauciuc, desigur!) sau jucarii, lasa-l sa stropeasca intreaga baie sau, si mai bine, intra langa el in cada si stropiti-o impreuna.

In ceea ce priveste restul pericolelor, tratati-le cu umor si invata-l sa rada de ele. Nu de propriile spaime, s-ar putea sa se simta el insusi ridicol si nu vrei asta. In schimb gasiti chestii amuzante la obiectele sau persoanele care l-au speriat. Bunaoara furtunul aspiratorului seamana cu o trompa? Strange-l de ea, sa vada si cel mic cum se chinuie bietul aparat sa aspire...

http://www.feminis.ro/familie/copilul-se-sperie-din-orice-ce-e-de-facut-29020

AUTOR: Feminis

Lista mea de bloguri

joi, 5 decembrie 2013

marți, 3 septembrie 2013

Ceaiul de pelin – Indicatii si Tratament

marți, 25 iunie 2013