Radicalii liberi

 

Dusmani de temut ai tineretii si sanatatii, ei sunt raufacatorii care ne imbatranesc pielea inainte de vreme, ne ameninta cu infarct si cu cancer. Adevarati teroristi ai celulelor, creeaza o veritabila anarhie in organism, dezarmandu-l in fata bolii. 

Aruncand o privire inlauntrul celulei, vom intelege mai bine ce-i face atat de periculosi si cum ne putem apara de ei

Ce sunt radicalii liberi?
Orice materie, fie ea piatra sau organism uman, se compune din particule infinitezimale: atomii. In nucleul acestor atomi se afla protonii si neutronii, iar in jurul lui se rotesc electronii, care se cupleaza cate doi, alcatuind o combinatie relativ stabila. Exista insa si electroni necuplati, singuri si instabili, "nerabdatori" sa se imperecheze, fie si cu electronii altor atomi. Ei se gasesc practic pretutindeni - in aerul pe care il respiram, in substantele chimice, in intregul organism - si reactioneaza cu agresivitate (radical), in tendinta lor de a scapa de singuratate...

Cum apar radicalii liberi?
 In fiecare dintre celulele corpului nostru se formeaza circa 10.000 de radicali liberi pe zi. Dintre acestia, radicalii de oxigen sunt cei mai agresivi. Daca ajung in plasma unei celule straine, ei ii capteaza electronii. Asadar, electronii isi schimba posesorul, se nasc mereu noi radicali liberi, porneste o reactie in lant. Astfel, se poate ajunge la dezechilibre enzimatice, modificari ale materialului genetic (mutatii), ca si la transformarea celulelor normale in unele atipice: cancer.
Si inflamatiile, precum si suprasolicitarea fizica sau psihica genereaza radicali liberi. Temperaturile foarte ridicate, razele ultraviolete si Roentgen favorizeaza, de asemenea, formarea acestor particule agresive. Totodata, radicalii liberi pot patrunde in organism venind din exterior, de pilda prin fumul de tigara, alcool, medicamente, ozon, smog, gaze de esapament, pesticide, metale grele si reziduuri continute in alimente.

Ce sunt si cum actioneaza antioxidantii?
 Deoarece un surplus de radicali liberi poate afecta tesuturile, organismul a dezvoltat strategii de aparare contra atacului atomilor agresivi. Dintre ele fac parte si antioxidantii, niste neutralizanti ai radicalilor liberi, pe care ii descompun, facandu-i astfel inofensivi. Organismul isi produce antioxidanti cu ajutorul unor oligoelemente ca zincul, seleniul si fierul, obtinute din alimentatie. Antioxidantii neutralizeaza radicalii liberi, punandu-le la dispozitie un electron, fara ca prin aceasta sa se transforme ei insisi in radicali liberi. Antioxidantii cei mai importanti pentru organism sunt vitaminele A, C si E, betacarotenul (provitamina A), bioflavonoidele si ubichinona (Coenzima Q10). Si acidului gras Alpha, ca si polifenolilor vegetali (din vinul rosu, de pilda) li se atribuie o actiune antioxidanta. Toate aceste substante trebuie introduse in corp prin alimentatie.

De ce sunt periculosi radicalii liberi?

Intr-un organism sanatos, radicalii liberi si antioxidantii se afla intr-un anumit raport natural. Insa, daca sistemele de aparare sunt slabite, radicalii liberi pot ataca membranele celulare, proteinele, grasimile si acidul dezoxiribonucleic, cu rol esential in mecanismul ereditar. Pe termen lung, acest stres oxidativ duce la degenerarea sau moartea prematura a celulelor. De pilda, numeroase studii au pus in evidenta faptul ca un deficit de antioxidanti sporeste riscul imbolnavirii de ateroscleroza. De aceea, unii oameni de stiinta sunt de parere ca atacul radicalilor liberi de oxigen asupra grasimilor, in special a colesterolului, reprezinta primul pas in aparitia aterosclerozei. Alte cercetari stiintifice indica o legatura intre nivelul redus de antioxidanti din sange si imbolnavirea de cancer.

Alte afectiuni, la a caror aparitie se crede ca radicalii liberi ar aduce o contributie insemnata, sunt: * inflamatiile cronice; * bolile neurologice, ca accidentul vascular cerebral, dementa senila sau maladia Parkinson; * neuropatiile, intervenite ca o complicatie a diabetului; * afectiunile reumatismale; * cataracta.
Preparatele cu vitamine ne apara de radicalii liberi?
Datorita actiunii oxidative asupra radicalilor liberi, vitaminele sunt o arma redutabila impotriva lor, doar ca ele se consuma repede, asa incat organismul necesita mereu altele. Studii intreprinse in ultima vreme au dovedit ca aportul de vitamine sintetice (pilule) nu are acelasi efect ca legumele si fructele proaspete. In pofida numeroaselor asigurari date de producatori, pana in prezent nu s-a putut raspunde cu certitudine absoluta la intrebarea daca antioxidantii administrati sub forma de comprimate sau pulbere ne protejeaza, intr-adevar, impotriva bolilor. O sinteza publicata recent, ce analizeaza rezultatele a 68 de studii stiintifice, arata, dimpotriva, ca vitaminele de sinteza pot fi uneori daunatoare: oamenii care luasera regulat preparate cu vitaminele A, E sau beta-caroten au trait mai putin. O posibila explicatie ar fi urmatoarea: in legume si fructe, vitaminele sunt inglobate in substante pe care organismul le asimileaza cu mult mai bine decat pe cele obtinute prin sinteza.
Insa, chiar daca luam in considerare aceste noi concluzii ale cercetarii, in unele situatii poate fi necesar sa compensam anumite carente din alimentatie, folosind preparatele sintetice cu vitamine - acolo unde este vorba de o avitaminoza diagnosticata de medic sau de un necesar sporit pe o perioada determinata, de exemplu la pacientii cu viroza, la gravide si mamele care alapteaza, la sportivii de performanta si bolnavii cronici. Protectia cea mai eficienta contra actiunii distructive a radicalilor liberi ne-o ofera insa alimentele naturale cu continut ridicat de antioxidanti.

Ce să mai citim? 

Virusul Misterios

Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Sheme Electronice

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Planet REBOOT

Fii propriu tău nutriționist  

Coloniile de pe planeta Marte ar putea deveni realitate

12 neutralizanti ai radicalilor liberi

(cantitatea de antioxidanti e masurata in milimoli pentru fiecare portie)

1. Mure 5,7
2. Nuci 3,7
3. Capsuni 3,6
4. Anghinare (preparate) 3,5
5. Merisor 3,1
6. Cafea 3,0
7. Zmeura 2,9
8. Afine 2,7
9. Cuisoare (macinate) 2,6
10. Suc de struguri 2,5
11. Visine 2,2
12. Vin rosu 2,2

Cum evitati stresul oxidativ

Reduceti consumul de bauturi alcoolice.

Evitati fumul de tigara.

Faceti miscare in aer liber, practicati cu moderatie sportul.

Nu va neglijati suferintele fizice, tratati-va cu perseverenta bolile cronice.

Protejati-va mai ales ochii de razele ultraviolete prea puternice.

Evitati expunerea indelungata la gaze de esapament, detergenti sau noxe.

Intrucat nu se poate exclude cu certitudine actiunea daunatoare a radiatiilor emise de aparatele electrice, cum ar fi telefonul mobil sau cel fara fir, limitati-va durata convorbirilor. De asemenea, nu stati prea mult si prea aproape de ecranul televizorului sau de computer.

Straduiti-va sa aveti un mod de viata echilibrat si evitati suprasolicitarea intelectuala, ca si cea fizica. Introduceti in programul dvs. zilnic pauze destinate odihnei si relaxarii.

Patlageaua rosie - Aliment de prima importanta

Rosia: leguma sau fruct ?

Rosiile reprezintă una din principalele culturi din grădina de legume, datorită

fructului care e un aliment foarte valoros, ce contine însemnate cantităti de substante hrănitoare. Într-un kg de rosii se găsesc cca 30-40 gr zaharuri, 20-60 gr vitamina A, 20-60 gr vitamina C, 40-50 mg calciu, 20-30 mg fier. 

Daca raminea doar planta decorativa, asa cum era cu sute de ani in urma, lumea ar fi pierdut mult. Din fericire, nu a trecut prea mult timp pina cind italienii i-au descoperit savoarea si rosia a devenit unul dintre cele mai importante ingrediente.

O rosie de marime medie contine aproximativ 25 de calorii si doar 2 grame de grasime. Este una dintre cele mai importante surse de vitamina A si vitamina C, acid folic, calciu, potasiu. O rosie contine o cantitate de fibra similara celei dintr-o felie de piine alba. Cercetatorii au descoperit ca rosia contine o substanta antioxidanta, numita lycopen, cu rol de prevenire in aparitia cancerului, in special cancerul de prostata. Lycopenul face parte din familia de pigmenti numite carotenoide, compusii naturali care dau culoare fructelor si legumelor. Lycopenul este cel mai puternic antioxidant din familia carotenoidelor si impreuna cu vitaminele C si E, protejeaza organismul impotriva radicalilor liberi care degradeaza celulele. Cercetatorii au aratat ca sucul de rosii, supele si sosurile contin de de cinci ori mai mult lycopen decit rosia proaspata.

Rosiile sint originare din Mexic, de unde au ajuns in Spania, prin anul 1500. Inainte se credea ca sint otravitoare si erau folosite ca planta ornamentala, mai ales in Marea Britanie. In anii 1800, rosiile nu au mai fost considerate element de decor, ci ingredient, fiind folodite la prepararea sosurilor si supelor. Schimbarea se datoreaza unora dintre cei mai mari mincatori de rosii, italienii, care au descoperit bogatia gustului acestei legume. Francezii le numeau "pommes d'amour", merele dragostei, intrucit credeau ca au proprietati afrodisiace. Germanii ii spuneau marul paradisului. In 1900, rosiile ajung in America. Aici sint acum una dintre cele mai consumate legume, dupa cartofi. America este tara care a dat raspunsul la intrebarea: Ce e rosia: leguma sau fruct? In acest raspuns, trebuie pornit de la ideea ca un fruct este partea comestibila dintr-o planta care contine semintele, in timp ce o leguma este tulpina, frunza sau radacina comestibila a unei plante. Astfel, daca in lumea stiintei este un fruct, legal, rosia este considerata o leguma. Acest aspect a fost dicutat chiar de Curtea Suprema din SUA. Decizia nu a fost luata "in interesul rosiei", ci in interesul statului, pentru ca, in acea perioada, importatorii de fructe nu plateau nici un fel de taxe, spre deosebire de importatorii de legume.

In lume exista aproape 10.000 de tipuri de rosii, in diferite culori, forme si marimi. Exista rosii cit o cireasa sau rosii mari, carnoase; rosii lunguiete sau rotunde; portocalii, roz, rosu aprins sau inchis. China este cel mai mare producator de rosii din lume, cu o productie de aproximativ 16% din totalul mondial. Peste 60 milioane de rosii sint produse in fiecare an, la nivel mondial. Conform unui sondaj al Consiliului Ambalajelor Metalice din SUA, 68% dintre bucatari folosesc rosii la conserva datorita facilitatii, calitatii si aromei.

Rosiile se pastreaza la temperatura camerei. Daca sint tinute in friigder, isi pierd atit proprietatile nutritive, cit si aroma. Rosiile care nu sint coapte suficient, trebuie pastrate intr-o punga de hirtie, intepata usor, in care se mai pune un mar sau o para. Aceste fructe elimina o substanta care grabeste coacerea. Peste iarna, rosiile se pot congela. Este recomandat sa se curete de coaja, pentru ca temperatura scazuta intareste coaja. Dupa ce se curata, se fierb aproximativ 5 minute. Se pun in congelator, fara sa se adauge vreun condiment. Congelarea face ca aroma unor condimente sa se piarda, in timp ce altele devin mai puternice. Curatarea rosiilor de coaja se face foarte simplu, taind cu cutitul un x la baza rosiei si tinindu-le in apa 10 - 20 de secunde.

Cind cumperi rosiile, fii atent sa fie ferme, culoarea sa fie frumoasa, sa nu aiba pete verzi si cind le atingi sa fie putin moi. Rosia trebuie sa fie grea cind o tii in mina. Trei rosii de marime medie cintaresc aproximativ 400 - 500 de grame. 

Rosia: patlageaua rosie

Aceasta leguma-fruct crestea în Peru în stare salbatica. Spaniolii au adus-o în Franta si în alte tari ale Europei în secolul al XVI-lea.

  

Indicatii

„Multa vreme s-a crezut ca patlageaua rosie este bogata în oxalati, darM. A. Gautier si Abahary au dovedit ca acestia nu exista decât în cantitati infime (0,003 mg dupa parerea primului autor, 0,001 mg dupa cel de-al doilea). Ea a fost considerata multa vreme un aliment neindicat suferinzilor de reumatism, guta si litiaza; dimpotriva, datorita sarurilor sale acide, ea are proprietatea de a alcaliniza sângele si, în consecinta, poate, dupa cum recomanda si A. Gautier, sa intre în regimul bolnavilor de artrita, carora le este recomandata, printre altele, pentru continutul sau caloric scazut si, mai ales, pentru continutul sau extrem de scazut în elemente azotate."

  

Pentru ca numerosi autori sunt de aceasta parere, este nejustificat ca bolnavii sa fie frustrati de un aliment care le poate ameliora starea de sanatate.

Patlageaua rosie este un aliment de prima importanta pentru sporirea rezistentei organismului împotriva atacurilor infectioase. Inzestrata cu calitati dezintoxicante, ea este foarte utila suferinzilor de arterioscleroza si artrita.

„Prin apa din compozitia sa, reprezentând90% din volum, rosia aduce în sânge, odata cu sarurile alcaline pe care le transporta si în care este foarte bogata, si alte elemente pretioase si necesare pentru a mentine sângele în stare de fluiditate perfecta, a distruge concretlunile uratice pe care acesta le poate contine, pentru alcalinizarea sângelui, daca acesta devine prea acid - cum este cazul la artritici - si pentru a scadea concentratia de uree sl elimina deseurile rezultate din degradarea proteinelor. "

In afara de actiunea sa purificatoare asupra sângelui, patlageaua rosie combate aciditatea gastrica si putrefactiile intestinale. Regeneratoare a celulei prin vitamina A pe care o contine, ea lupta împotriva tulburarilor legate de degenerescenta.

Prajita într-o grasime oarecare sau transformata în sos, patlageaua rosie pierde o mare parte din substantele active; consumând-o cruda, se profita la maximum de pretioasele sale calitati.

Rosia combate constipatia, deoarece sâmburii si coaja stimuleaza miscarile peristaltice intestinale, eliberând intestinul prin „razuirea" lui si strângerea reziduurilor pâna si din pliuri.

In ce ma priveste , „toaleta" intestinelor în modul urmator: la cina, taiati în jumatati sase sau sapte rosii si le punem într-o tigaie încalzita în prealabil fara grasime. Rosiile lasând rapid zeama, practic nu exista riscul de a se prinde. Condimentez dupa preferinta (sare, piper, usturoi, verdeturi) si le las sa fiarba la foc moderat timp de cinci minute. Cu acest fel de mâncare consum si câteva felii de pâine integrala, fara alta hrana. Digestie va fi vizibil imbunatatita .

Patlageaua rosie nu se abate de la regula: „Printr-o cura sistematica se obtine maximum de eficienta." Deci, iata un tratament usor de urmat, prescris de Ramolo Mantovani:

-în prima saptamâna, se manânca trei sau patru rosii dimineata, pe stomacul gol. La prânz si seara - meniu vegetarian.

-în a doua saptamâna: la micul dejun si la cina se manânca numai rosii. La prânz, meniu vegetarian.

-în a treia saptamâna: patlagele rosii dimineata, fara alt fel de hrana. La prânz si seara, meniu vegetarian.

Bineînteles, este vorba de rosii crude.

  

La sfârsitul celei de-a doua saptamâni sau chiar laînceputul celei de-a treia, timp de doua zile se pot mânca exclusiv rosii (cantitatea ranâne la latitudinea fiecaruia), cu putina pâine integrala.

Persoanelor care nu doresc sa consume meniuri vegetariene, le recomand o hrana usoara, fara grasime.

O alta varianta a curei - preluata din lucrarea lui Raymond Dextreit - care, ca si prima, trebuie urmata timp de 3 saptamâni: la micul dejun mâncati doar rosii si începeti prânzul si cina cu 2 - 3 rosii. La fiecare 3-4 zile, meniul trebuie sa fie compus exclusiv din rosii (în cantitatea care va convine).

Dupa o asemenea cura, se va observa ameliorarea colitei (inflamatia mucoasei intestinului gros), ameliorarea simptomelor nefritei si a litiazei urinare si biliare.

Bogata în vitamina C, rosia mai contine o substanta minerala rara, bromul, care are calitati sedative (de calmare a excitatiei nervoase) remarcabile.

  

Alegeti întotdeauna rosii sanatoase si bine coapte.

Cura cu suc de rosii, dimineata pe stomacul gol, contribuie la redobândirea sanatatii. Daca vi se pare ca are un gust prea acid puteti sa-l neutralizati, amestecându-l cu suc de morcovi, de patrunjel proaspat sau de telina, ceea ce îi va spori calitatile tonice si antianemice.

In sfârsit, pentru a usura digestia amidonului si a produselor fainoase, folositi patlageaua rosie asociata cu acestea.

Deoarece nu contine zahar, rosia poate fi consumata de diabetici. Datorita faptului ca nu contine sare, cardiacii si hipertensivii trebuie sa o includa în alimentatia lor.

  

Uz extern

Patlageaua rosie este activa în combaterea cosurilor, (acnee): se taie o rosie în doua si se tamponeaza cosurile cu pulpa ei. Se lasa vreo 15 minute, apoi se spala. A doua zi se tamponeaza cosurile cu suc extras din frunze proaspete de macris. Tratamentul se face alternativ: într-o zi cu suc de rosii, în ziua urmatoare cu suc de macris.

Puncte negre: se taie în rondele o rosie proaspata si se aplica pe fata, lasând-o timp de 25 de minute. Apoi se clateste cu apa minerala în care s-a adaugat putin suc de lamâie (o lingurita la 300 ml de apa).

Amestecata cu putin ulei de masline, patlageaua rosie se poate folosi sub forma de masca pentru tenul uscat: se curata de pielita o rosie mare si se zdrobeste cu furculita. Se adauga doua lingurite de ulei de masline si se amesteca bine. Se aplica pe fata si se lasa zece minute, apoi se clateste.

Ten gras: se lotioneaza fata cu o bucata de vata îmbibata în suc de rosii, apoi se clateste.

Preventiv, împotriva întepaturilor de insecte: se fac doua sau trei legaturi de frunze de rosii si se atârna în dormitor. Ele au proprietatea de a alunga insectele.

Daca ati fost întepat de o viespe sau de o albina: scoateti acul si frecati zona cu frunze zdrobite de patlagele rosii.