Dozele sunt relative Doza Zilnică Recomandată este o sintagmă menită să ofere un sistem de referință pentru valorile substanțelor nutritive de care au nevoie oamenii sănătoși. Aceste doze variază în funcție de vârstă și sex și sunt prevăzute pentru cele trei grupe mari de nutrienți: proteine, lipide și glucide, precum și pentru unele minerale, vitamine și substanțe considerate importante pentru starea de sănătate (cum are fi sarea, colesterolul, fibrele celulozice), la care se mai adaugă și recomandările le-gate de numărul de calorii.
Citeşte întreaga ştire: Cât și ce trebuie să mâncăm exact în fiecare zi?
Citește și
Fii propriul tău nutriționist
Ronțăi și tu o pungă de pufuleți și vezi acolo că au 100% din DZR de sodiu, 20% din cea de lipide, nu-știu-cât la sută din glucide… {i că o „porție“ are x grame și y calorii… Încerci să faci nițică aritmetică, dar nu cunoști toți termenii adunării – mai sunt multe DZR-uri care-ți lipsesc: dimineață ai mâncat un ou fiert; dacă adaugi la prânz un iaurt și o ciorbă de legume, vei fi înghițit oare suficient seleniu? Dar magneziu? Poate dacă mănânci un ficățel de pui cu piure la cină faci și norma la fier. Dar, vai! Să nu uiți de calciu și de crom… Cum să le împaci pe toate? Nici măcar aplicațiile de pe smartphone nu pot face ordine perfectă în farfuria ta.
Ce și cât să mănânci E greu de oferit o dietă perfectă și adecvată tuturor, 100% sănătoasă. Asta ți-o va spune orice nutriționist. Specialista spune că „sunt mulți factori care ne influențează necesitățile, iar asta se vede cu ochiul li-ber. Unele doamne sunt sedentare și nu se îngrașă decât dacă exagerează cu mâncatul. Altele, nu slăbesc nici ciugulind 700 kcal pe zi. În general, trebuie mâncate trei mese principale și două gustări, toate trebuind să includă legume, fructe, cereale integrale, leguminoase și nuci. După preferință și situație, carnea și lactatele degresate pot fi surse utile de nutrienți. Iar necesarul caloric nu ar trebui să depășească 1 800-1 900 kcal în cazul unei femei «medii», de 1,65 m înălțime și 65 kg.“
Citeşte întreaga ştire: Cât și ce trebuie să mâncăm exact în fiecare zi?
Dar cum să-ți dai seama dacă mănânci suficient din „ceea ce trebuie“? „Dacă avem o stare bună de sănătate, probabil că nutrienții ne ajung. Dar doar starea aparentă nu e un criteriu suficient, deoarece există și stări carențiale care ajung să se manifeste foarte târziu“, explică dr Zugravu. „Nu ai cum să-ți dai seama că-ți lipsesc nutrienți decât când încep să apară semnele de carență, și acelea sunt de obicei nespecifice. Oboseala nejustificată, durerile de cap, inapetența, tulburările digestive, modificările pielii și mucoaselor sunt ades manifestări de carențe nutriționale“, adaugă specialista în nutriție.
Citeşte întreaga ştire: Cât și ce trebuie să mâncăm exact în fiecare zi?
Vezi și
Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă
Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani
Duda a pus mâna pe Casa Regală
Nu poti multiplica bogatia divizand-o !
Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg
În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.
Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL
Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul
Fii propriul tău nutriționist
Maya ramane o civilizatie misterioasa
Slăbești daca esti motivat
Serbet de ciocolata
Medicament retras - folosit în diabet
Brexit-ul - Spaima Europei
Virusul Misterios
Sistemele solare - apă caldă
Aparitia starii de insolventa
TRUMP ESTE PRESEDINTE
Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.
Apelăm sau nu la suplimente?
Sunt multe situații în care suplimentele alimentare de vitamine și minerale sunt bine-venite, iar asta din mai multe motive. Medicul Corina Zugravu spune că „primul ar fi că, sedentari fiind, mâncăm un volum mic de alimente și sunt șanse mari ca aportul de microelemente să fie insuficient. Dacă mai ținem și cură de slăbire, clar avem nevoie de suplimente, pentru că, sub 1 500 kcal pe zi, mineralele și vitaminele din alimente sunt cert insuficiente. Un alt motiv ar fi faptul că alimentele noastre sunt în mod natural sărăcite de vitamine pentru că vin de departe, stau mult pe rafturi, sunt prelucrate necorespunzător în bucătărie etc. Deci nu ne mai aduc exact ce scrie pe hârtie că ar trebui să conțină.“ Nutriționista menționează că întotdeauna prescrie suplimente celor care țin diete drastice, gravidelor în primul și ultimul trimestru de sarcină, femeilor care alăptează, copiilor în pusee de creștere, care trebuie sprijiniți cu vitamine și minerale și, uneori, sportivilor, mai ales dacă sunt foarte tineri. „Mai există suplimente obligatorii pentru vegani (de exemplu, vitamina B12) și suplimente pe care le indic bătrânilor (vitaminele B12, D, calciu). Dar fiecare individ este unic, deci necesitățile diferă“, reiterează dr Zugravu.
Care sunt prejudecățile părinților în ceea ce privește alimentația copiilor lor ?
Mihaela Bilic: „Nimic nu îngrașă, nimic nu slăbește... Totul ține de cantitate“
Unde mai greșesc părinții în alimentația copiilor? Greșesc că nu au încredere în instinctele lor, care, culmea, funcționează până la vârsta de 5 ani perfect, adică începând de la foame la sațietate, un copil știe când îi este foame, știe când s-a săturat. Un copil, în principiu, la capitolul diversificarea alimentației, nu are cum să accepte cu ușurință alimentele noi, din simplul fapt că există o reticență pentru nou, nu că nu îi plac. Și atunci sunt foarte mulți părinți care renunță la efortul de a-l obișnui pe copil cu un anumit aliment pentru simplul fapt că se lovesc odată sau de două ori de un refuz și nu de multe ori poate acel aliment nu era iubit nici de ei, și cred că nu îi va plăcea nici copilului.
Interesante Link Bloguri
Afaceri online
PC Computer
Locuinta - O investitie necesara
De la prietenii niștri RELIGIE
LITERATURA și CREDINTA
Economico - Sociale
Politici Fiscale , Sociale
Situatia ECONOMICO-SOCIALA
Stiinta si tehnica
„ABC de nutriție“ (Curtea Veche Publishing) este cea mai recentă carte lansată de dr. Mihaela Bilic. Volumul se adresează atât copiilor, cât și adultilor, și se vrea a fi un ghid de sănătate, prin care cei mici sa dezvolte o relație sănătoasă cu mâncarea. Dar pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie ca și părinții să știe să-și îndrume copiii în acest demers esential. „Nimic nu îngrașă, nimic nu slăbește, nimic nu îmbolnăvește, nimic nu vindecă apropo de mâncare. Totul ține de cantitate. Și atunci, a-l învăța pe cel mic că trebuie mâncat din toate, dar că din unele alimente mâncăm mai rar, este un lucru care ține de noțiunea de a fi binecrescut. Se învață în copilărie“ spune Mihaela Bilic în cartea sa. (Foto: Marius Bărăgan) Aș spune că, din păcate, prejudecățile pornesc de la diversificarea alimentației, pentru că ni se spune că, de exemplu, carnea de vită este mai bună decât carnea de porc, și atunci este intrdusă prima la diversificare, deși inclusiv medicii pediatri spun că în carnea de porc avem mai multe grăsimi săturate bune decât în carnea de vită. Apoi se face o diferențiere, nu știu pe ce criteriu, între laptele dulce și laptele bătut, acru, adică foarte mulți părinți consideră că laptele dulce e una și laptele acru e alta, că brânzeturile sunt alta, când de fapt ele sunt în aceeași categorie a lactatelor. Bineînțeles, la capitolul prejudecăți se înscrie și marea greșeală pe care o fac părinții crezând că grăsimea este un lucru care nu este bun în alimentația unui copil, când de fapt este un lucru bun, până la o anumită vârstă. Până la vârsta de 2-3 ani, alimentația unui copil trebuie să conțină mai multă grăsime decât proteine și carbohidrați. Deci 55% din rata lui calorică trebuie să fie reprezentată de grăsime, copilul crește din grăsime, din grăsime se dezvoltă sistemul nervos și tot ce înseamnă funcționarea, transmiterea sistemelor nervoase. Când unui copil îi dai o alimentație dietetică, săracă în grăsimi, nu faci decât să îi împiedici dezvoltarea. Și bineînțeles, nu în ultimul rând, toate aceste mode alimentare, eu știu, alegerea mai degrabă a semințelor și a grăsimilor vegetale decât grăsimi animale, înlocuirea sau ideea de a elimina din alimentația copiilor produsele animale și ideea de a îi face vegetarieni. Sau eliminarea preparării termice a mâncării, lucruri care sunt dramatice și profund dezechilibrante. Deci la capitolul prejudecăți toate temerile și toate fricile noastre ca adulți, începând de la siluetă, sau ideea că ne putem controla sănătatea cu ajutorul mâncării sunt transmise copiilor. Din păcate ei nu au nicio vină, și ne trezim că le limităm lor viața sau le stricăm lor relația cu mâncarea deoarece noi avem un dezechilibru în relația cu mâncarea. Deci e mai mult decât o prejudecată, e o vină a noastră pe care o transferăm pe copiii noștri. Și ei sunt nevinovați.
Sursa : https://www.unica.ro/cat-si-ce-trebuie-sa-mancam-exact-in-fiecare-zi-175979
CIVILIZAŢIILE „DEȘTEPTE” DEPIND DE IOD!
PROBLEMA ORGANISMULUI UMAN NU ESTE EXCESUL DE IOD, CI LIPSA LUI!
Fenomenul de creștere în volum a tiroidei a fost denumit popular „gușă”. Dacă tiroida crește în volum, termenul corect medical este tiromegalie, prin analogie cu hepatomegalie, adenomegalie, nefromegalie etc. Unii au denumit fenomenul de creștere a tiroidei în zone localizate cu lipsă de iod „gușă endemică”.6 MITURI FALSE DESPRE IOD
S-a afirmat că, prin iodarea sării, crește riscul de cancer tirodian. Nimic mai fals, dimpotrivă! În zonele „gușogene”, cele lipsite de iod, cancerul tiroidian era regula. Acum a dispărut.În afară de hiperiodinare, administrarea de tiocianat, în aceleași condiţii biologice (deficit iodat cu hiper-TSH-emie), produce același tip de necroză tireocitară. Leziunile sunt mai accentuate dacă există deficit de seleniu.
Scăderea TSH, indusă prin administrare de hormoni tiroidieni (supra aport de iod), conduce la diminuarea inflamaţiei. Se produce punerea în aplicare a principiului lui Tonutti: organele active se inflamează mai frecvent; organele inactive nu se inflamează/îmbolnăvesc. Prin administrarea de T4 (aport de iod), scade TSH și se produce apoptoză fiziologică a celulelor tiroidiene.
Sunt unii care recomandă bolnavilor cu hipotiroidism să mănânce multe nuci, căci acestea au iod. „Indicaţia” ar fi că, prin acestă acţiune, ar crește cantitatea de iod administrată. Alţii, speriaţi fiind de iod, și mai ales de iodul din sare, le recomandă pacienţilor cu hipotiroidism să nu se atingă deloc de nuci, evident nici de sarea iodată.
Și aceste recomandări se fac în necunoștinţă de cauză. În aceste condiţii, ce să zică milioanele de bolnavi cu boală Graves-Basedow care trăiesc în localităţi de lângă oceane și mări (44% din populaţia Terrei, de fapt cele mai mari orașe ale lumii)?CEL MAI ATRĂGĂTOR ARGUMENT PENTRU A FOLOSI SAREA IODATĂ
Suplimentarea cu iod există încă din anii 1950, însă noua teorie a conspiraţiei cu privire la iod a apărut de circa 20 de ani, în momentul în care guvernele lumii au decis să suplimenteze alimentaţia cetăţenilor lor cu iod, mai precis cu iod în sarea de bucătărie.

