Radicalii liberi

 

Dusmani de temut ai tineretii si sanatatii, ei sunt raufacatorii care ne imbatranesc pielea inainte de vreme, ne ameninta cu infarct si cu cancer. Adevarati teroristi ai celulelor, creeaza o veritabila anarhie in organism, dezarmandu-l in fata bolii. 

Aruncand o privire inlauntrul celulei, vom intelege mai bine ce-i face atat de periculosi si cum ne putem apara de ei

Ce sunt radicalii liberi?
Orice materie, fie ea piatra sau organism uman, se compune din particule infinitezimale: atomii. In nucleul acestor atomi se afla protonii si neutronii, iar in jurul lui se rotesc electronii, care se cupleaza cate doi, alcatuind o combinatie relativ stabila. Exista insa si electroni necuplati, singuri si instabili, "nerabdatori" sa se imperecheze, fie si cu electronii altor atomi. Ei se gasesc practic pretutindeni - in aerul pe care il respiram, in substantele chimice, in intregul organism - si reactioneaza cu agresivitate (radical), in tendinta lor de a scapa de singuratate...

Cum apar radicalii liberi?
 In fiecare dintre celulele corpului nostru se formeaza circa 10.000 de radicali liberi pe zi. Dintre acestia, radicalii de oxigen sunt cei mai agresivi. Daca ajung in plasma unei celule straine, ei ii capteaza electronii. Asadar, electronii isi schimba posesorul, se nasc mereu noi radicali liberi, porneste o reactie in lant. Astfel, se poate ajunge la dezechilibre enzimatice, modificari ale materialului genetic (mutatii), ca si la transformarea celulelor normale in unele atipice: cancer.
Si inflamatiile, precum si suprasolicitarea fizica sau psihica genereaza radicali liberi. Temperaturile foarte ridicate, razele ultraviolete si Roentgen favorizeaza, de asemenea, formarea acestor particule agresive. Totodata, radicalii liberi pot patrunde in organism venind din exterior, de pilda prin fumul de tigara, alcool, medicamente, ozon, smog, gaze de esapament, pesticide, metale grele si reziduuri continute in alimente.

Ce sunt si cum actioneaza antioxidantii?
 Deoarece un surplus de radicali liberi poate afecta tesuturile, organismul a dezvoltat strategii de aparare contra atacului atomilor agresivi. Dintre ele fac parte si antioxidantii, niste neutralizanti ai radicalilor liberi, pe care ii descompun, facandu-i astfel inofensivi. Organismul isi produce antioxidanti cu ajutorul unor oligoelemente ca zincul, seleniul si fierul, obtinute din alimentatie. Antioxidantii neutralizeaza radicalii liberi, punandu-le la dispozitie un electron, fara ca prin aceasta sa se transforme ei insisi in radicali liberi. Antioxidantii cei mai importanti pentru organism sunt vitaminele A, C si E, betacarotenul (provitamina A), bioflavonoidele si ubichinona (Coenzima Q10). Si acidului gras Alpha, ca si polifenolilor vegetali (din vinul rosu, de pilda) li se atribuie o actiune antioxidanta. Toate aceste substante trebuie introduse in corp prin alimentatie.

De ce sunt periculosi radicalii liberi?

Intr-un organism sanatos, radicalii liberi si antioxidantii se afla intr-un anumit raport natural. Insa, daca sistemele de aparare sunt slabite, radicalii liberi pot ataca membranele celulare, proteinele, grasimile si acidul dezoxiribonucleic, cu rol esential in mecanismul ereditar. Pe termen lung, acest stres oxidativ duce la degenerarea sau moartea prematura a celulelor. De pilda, numeroase studii au pus in evidenta faptul ca un deficit de antioxidanti sporeste riscul imbolnavirii de ateroscleroza. De aceea, unii oameni de stiinta sunt de parere ca atacul radicalilor liberi de oxigen asupra grasimilor, in special a colesterolului, reprezinta primul pas in aparitia aterosclerozei. Alte cercetari stiintifice indica o legatura intre nivelul redus de antioxidanti din sange si imbolnavirea de cancer.

Alte afectiuni, la a caror aparitie se crede ca radicalii liberi ar aduce o contributie insemnata, sunt: * inflamatiile cronice; * bolile neurologice, ca accidentul vascular cerebral, dementa senila sau maladia Parkinson; * neuropatiile, intervenite ca o complicatie a diabetului; * afectiunile reumatismale; * cataracta.
Preparatele cu vitamine ne apara de radicalii liberi?
Datorita actiunii oxidative asupra radicalilor liberi, vitaminele sunt o arma redutabila impotriva lor, doar ca ele se consuma repede, asa incat organismul necesita mereu altele. Studii intreprinse in ultima vreme au dovedit ca aportul de vitamine sintetice (pilule) nu are acelasi efect ca legumele si fructele proaspete. In pofida numeroaselor asigurari date de producatori, pana in prezent nu s-a putut raspunde cu certitudine absoluta la intrebarea daca antioxidantii administrati sub forma de comprimate sau pulbere ne protejeaza, intr-adevar, impotriva bolilor. O sinteza publicata recent, ce analizeaza rezultatele a 68 de studii stiintifice, arata, dimpotriva, ca vitaminele de sinteza pot fi uneori daunatoare: oamenii care luasera regulat preparate cu vitaminele A, E sau beta-caroten au trait mai putin. O posibila explicatie ar fi urmatoarea: in legume si fructe, vitaminele sunt inglobate in substante pe care organismul le asimileaza cu mult mai bine decat pe cele obtinute prin sinteza.
Insa, chiar daca luam in considerare aceste noi concluzii ale cercetarii, in unele situatii poate fi necesar sa compensam anumite carente din alimentatie, folosind preparatele sintetice cu vitamine - acolo unde este vorba de o avitaminoza diagnosticata de medic sau de un necesar sporit pe o perioada determinata, de exemplu la pacientii cu viroza, la gravide si mamele care alapteaza, la sportivii de performanta si bolnavii cronici. Protectia cea mai eficienta contra actiunii distructive a radicalilor liberi ne-o ofera insa alimentele naturale cu continut ridicat de antioxidanti.

Ce să mai citim? 

Virusul Misterios

Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Sheme Electronice

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Planet REBOOT

Fii propriu tău nutriționist  

Coloniile de pe planeta Marte ar putea deveni realitate

12 neutralizanti ai radicalilor liberi

(cantitatea de antioxidanti e masurata in milimoli pentru fiecare portie)

1. Mure 5,7
2. Nuci 3,7
3. Capsuni 3,6
4. Anghinare (preparate) 3,5
5. Merisor 3,1
6. Cafea 3,0
7. Zmeura 2,9
8. Afine 2,7
9. Cuisoare (macinate) 2,6
10. Suc de struguri 2,5
11. Visine 2,2
12. Vin rosu 2,2

Cum evitati stresul oxidativ

Reduceti consumul de bauturi alcoolice.

Evitati fumul de tigara.

Faceti miscare in aer liber, practicati cu moderatie sportul.

Nu va neglijati suferintele fizice, tratati-va cu perseverenta bolile cronice.

Protejati-va mai ales ochii de razele ultraviolete prea puternice.

Evitati expunerea indelungata la gaze de esapament, detergenti sau noxe.

Intrucat nu se poate exclude cu certitudine actiunea daunatoare a radiatiilor emise de aparatele electrice, cum ar fi telefonul mobil sau cel fara fir, limitati-va durata convorbirilor. De asemenea, nu stati prea mult si prea aproape de ecranul televizorului sau de computer.

Straduiti-va sa aveti un mod de viata echilibrat si evitati suprasolicitarea intelectuala, ca si cea fizica. Introduceti in programul dvs. zilnic pauze destinate odihnei si relaxarii.

Patlageaua rosie - Aliment de prima importanta

Rosia: leguma sau fruct ?

Rosiile reprezintă una din principalele culturi din grădina de legume, datorită

fructului care e un aliment foarte valoros, ce contine însemnate cantităti de substante hrănitoare. Într-un kg de rosii se găsesc cca 30-40 gr zaharuri, 20-60 gr vitamina A, 20-60 gr vitamina C, 40-50 mg calciu, 20-30 mg fier. 

Daca raminea doar planta decorativa, asa cum era cu sute de ani in urma, lumea ar fi pierdut mult. Din fericire, nu a trecut prea mult timp pina cind italienii i-au descoperit savoarea si rosia a devenit unul dintre cele mai importante ingrediente.

O rosie de marime medie contine aproximativ 25 de calorii si doar 2 grame de grasime. Este una dintre cele mai importante surse de vitamina A si vitamina C, acid folic, calciu, potasiu. O rosie contine o cantitate de fibra similara celei dintr-o felie de piine alba. Cercetatorii au descoperit ca rosia contine o substanta antioxidanta, numita lycopen, cu rol de prevenire in aparitia cancerului, in special cancerul de prostata. Lycopenul face parte din familia de pigmenti numite carotenoide, compusii naturali care dau culoare fructelor si legumelor. Lycopenul este cel mai puternic antioxidant din familia carotenoidelor si impreuna cu vitaminele C si E, protejeaza organismul impotriva radicalilor liberi care degradeaza celulele. Cercetatorii au aratat ca sucul de rosii, supele si sosurile contin de de cinci ori mai mult lycopen decit rosia proaspata.

Rosiile sint originare din Mexic, de unde au ajuns in Spania, prin anul 1500. Inainte se credea ca sint otravitoare si erau folosite ca planta ornamentala, mai ales in Marea Britanie. In anii 1800, rosiile nu au mai fost considerate element de decor, ci ingredient, fiind folodite la prepararea sosurilor si supelor. Schimbarea se datoreaza unora dintre cei mai mari mincatori de rosii, italienii, care au descoperit bogatia gustului acestei legume. Francezii le numeau "pommes d'amour", merele dragostei, intrucit credeau ca au proprietati afrodisiace. Germanii ii spuneau marul paradisului. In 1900, rosiile ajung in America. Aici sint acum una dintre cele mai consumate legume, dupa cartofi. America este tara care a dat raspunsul la intrebarea: Ce e rosia: leguma sau fruct? In acest raspuns, trebuie pornit de la ideea ca un fruct este partea comestibila dintr-o planta care contine semintele, in timp ce o leguma este tulpina, frunza sau radacina comestibila a unei plante. Astfel, daca in lumea stiintei este un fruct, legal, rosia este considerata o leguma. Acest aspect a fost dicutat chiar de Curtea Suprema din SUA. Decizia nu a fost luata "in interesul rosiei", ci in interesul statului, pentru ca, in acea perioada, importatorii de fructe nu plateau nici un fel de taxe, spre deosebire de importatorii de legume.

In lume exista aproape 10.000 de tipuri de rosii, in diferite culori, forme si marimi. Exista rosii cit o cireasa sau rosii mari, carnoase; rosii lunguiete sau rotunde; portocalii, roz, rosu aprins sau inchis. China este cel mai mare producator de rosii din lume, cu o productie de aproximativ 16% din totalul mondial. Peste 60 milioane de rosii sint produse in fiecare an, la nivel mondial. Conform unui sondaj al Consiliului Ambalajelor Metalice din SUA, 68% dintre bucatari folosesc rosii la conserva datorita facilitatii, calitatii si aromei.

Rosiile se pastreaza la temperatura camerei. Daca sint tinute in friigder, isi pierd atit proprietatile nutritive, cit si aroma. Rosiile care nu sint coapte suficient, trebuie pastrate intr-o punga de hirtie, intepata usor, in care se mai pune un mar sau o para. Aceste fructe elimina o substanta care grabeste coacerea. Peste iarna, rosiile se pot congela. Este recomandat sa se curete de coaja, pentru ca temperatura scazuta intareste coaja. Dupa ce se curata, se fierb aproximativ 5 minute. Se pun in congelator, fara sa se adauge vreun condiment. Congelarea face ca aroma unor condimente sa se piarda, in timp ce altele devin mai puternice. Curatarea rosiilor de coaja se face foarte simplu, taind cu cutitul un x la baza rosiei si tinindu-le in apa 10 - 20 de secunde.

Cind cumperi rosiile, fii atent sa fie ferme, culoarea sa fie frumoasa, sa nu aiba pete verzi si cind le atingi sa fie putin moi. Rosia trebuie sa fie grea cind o tii in mina. Trei rosii de marime medie cintaresc aproximativ 400 - 500 de grame. 

Rosia: patlageaua rosie

Aceasta leguma-fruct crestea în Peru în stare salbatica. Spaniolii au adus-o în Franta si în alte tari ale Europei în secolul al XVI-lea.

  

Indicatii

„Multa vreme s-a crezut ca patlageaua rosie este bogata în oxalati, darM. A. Gautier si Abahary au dovedit ca acestia nu exista decât în cantitati infime (0,003 mg dupa parerea primului autor, 0,001 mg dupa cel de-al doilea). Ea a fost considerata multa vreme un aliment neindicat suferinzilor de reumatism, guta si litiaza; dimpotriva, datorita sarurilor sale acide, ea are proprietatea de a alcaliniza sângele si, în consecinta, poate, dupa cum recomanda si A. Gautier, sa intre în regimul bolnavilor de artrita, carora le este recomandata, printre altele, pentru continutul sau caloric scazut si, mai ales, pentru continutul sau extrem de scazut în elemente azotate."

  

Pentru ca numerosi autori sunt de aceasta parere, este nejustificat ca bolnavii sa fie frustrati de un aliment care le poate ameliora starea de sanatate.

Patlageaua rosie este un aliment de prima importanta pentru sporirea rezistentei organismului împotriva atacurilor infectioase. Inzestrata cu calitati dezintoxicante, ea este foarte utila suferinzilor de arterioscleroza si artrita.

„Prin apa din compozitia sa, reprezentând90% din volum, rosia aduce în sânge, odata cu sarurile alcaline pe care le transporta si în care este foarte bogata, si alte elemente pretioase si necesare pentru a mentine sângele în stare de fluiditate perfecta, a distruge concretlunile uratice pe care acesta le poate contine, pentru alcalinizarea sângelui, daca acesta devine prea acid - cum este cazul la artritici - si pentru a scadea concentratia de uree sl elimina deseurile rezultate din degradarea proteinelor. "

In afara de actiunea sa purificatoare asupra sângelui, patlageaua rosie combate aciditatea gastrica si putrefactiile intestinale. Regeneratoare a celulei prin vitamina A pe care o contine, ea lupta împotriva tulburarilor legate de degenerescenta.

Prajita într-o grasime oarecare sau transformata în sos, patlageaua rosie pierde o mare parte din substantele active; consumând-o cruda, se profita la maximum de pretioasele sale calitati.

Rosia combate constipatia, deoarece sâmburii si coaja stimuleaza miscarile peristaltice intestinale, eliberând intestinul prin „razuirea" lui si strângerea reziduurilor pâna si din pliuri.

In ce ma priveste , „toaleta" intestinelor în modul urmator: la cina, taiati în jumatati sase sau sapte rosii si le punem într-o tigaie încalzita în prealabil fara grasime. Rosiile lasând rapid zeama, practic nu exista riscul de a se prinde. Condimentez dupa preferinta (sare, piper, usturoi, verdeturi) si le las sa fiarba la foc moderat timp de cinci minute. Cu acest fel de mâncare consum si câteva felii de pâine integrala, fara alta hrana. Digestie va fi vizibil imbunatatita .

Patlageaua rosie nu se abate de la regula: „Printr-o cura sistematica se obtine maximum de eficienta." Deci, iata un tratament usor de urmat, prescris de Ramolo Mantovani:

-în prima saptamâna, se manânca trei sau patru rosii dimineata, pe stomacul gol. La prânz si seara - meniu vegetarian.

-în a doua saptamâna: la micul dejun si la cina se manânca numai rosii. La prânz, meniu vegetarian.

-în a treia saptamâna: patlagele rosii dimineata, fara alt fel de hrana. La prânz si seara, meniu vegetarian.

Bineînteles, este vorba de rosii crude.

  

La sfârsitul celei de-a doua saptamâni sau chiar laînceputul celei de-a treia, timp de doua zile se pot mânca exclusiv rosii (cantitatea ranâne la latitudinea fiecaruia), cu putina pâine integrala.

Persoanelor care nu doresc sa consume meniuri vegetariene, le recomand o hrana usoara, fara grasime.

O alta varianta a curei - preluata din lucrarea lui Raymond Dextreit - care, ca si prima, trebuie urmata timp de 3 saptamâni: la micul dejun mâncati doar rosii si începeti prânzul si cina cu 2 - 3 rosii. La fiecare 3-4 zile, meniul trebuie sa fie compus exclusiv din rosii (în cantitatea care va convine).

Dupa o asemenea cura, se va observa ameliorarea colitei (inflamatia mucoasei intestinului gros), ameliorarea simptomelor nefritei si a litiazei urinare si biliare.

Bogata în vitamina C, rosia mai contine o substanta minerala rara, bromul, care are calitati sedative (de calmare a excitatiei nervoase) remarcabile.

  

Alegeti întotdeauna rosii sanatoase si bine coapte.

Cura cu suc de rosii, dimineata pe stomacul gol, contribuie la redobândirea sanatatii. Daca vi se pare ca are un gust prea acid puteti sa-l neutralizati, amestecându-l cu suc de morcovi, de patrunjel proaspat sau de telina, ceea ce îi va spori calitatile tonice si antianemice.

In sfârsit, pentru a usura digestia amidonului si a produselor fainoase, folositi patlageaua rosie asociata cu acestea.

Deoarece nu contine zahar, rosia poate fi consumata de diabetici. Datorita faptului ca nu contine sare, cardiacii si hipertensivii trebuie sa o includa în alimentatia lor.

  

Uz extern

Patlageaua rosie este activa în combaterea cosurilor, (acnee): se taie o rosie în doua si se tamponeaza cosurile cu pulpa ei. Se lasa vreo 15 minute, apoi se spala. A doua zi se tamponeaza cosurile cu suc extras din frunze proaspete de macris. Tratamentul se face alternativ: într-o zi cu suc de rosii, în ziua urmatoare cu suc de macris.

Puncte negre: se taie în rondele o rosie proaspata si se aplica pe fata, lasând-o timp de 25 de minute. Apoi se clateste cu apa minerala în care s-a adaugat putin suc de lamâie (o lingurita la 300 ml de apa).

Amestecata cu putin ulei de masline, patlageaua rosie se poate folosi sub forma de masca pentru tenul uscat: se curata de pielita o rosie mare si se zdrobeste cu furculita. Se adauga doua lingurite de ulei de masline si se amesteca bine. Se aplica pe fata si se lasa zece minute, apoi se clateste.

Ten gras: se lotioneaza fata cu o bucata de vata îmbibata în suc de rosii, apoi se clateste.

Preventiv, împotriva întepaturilor de insecte: se fac doua sau trei legaturi de frunze de rosii si se atârna în dormitor. Ele au proprietatea de a alunga insectele.

Daca ati fost întepat de o viespe sau de o albina: scoateti acul si frecati zona cu frunze zdrobite de patlagele rosii.

Albirea dintilor - stiloul de albit

In sfarsit am gasit o solutie sa-mi albesc dintii din nou

  

Ma numesc Ramona si locuiesc in Bucuresti. Sunt fericita sa impartasesc povestea mea: cum am reusit sa schimb ceva de care imi era rusine, in ceva cu care pot sa ma mandresc. Nu sunt stomatolog, doctor sau expert medical, sunt doar o mamica care a avut norocul sa gaseasca noul stilou de albit dintii. Am folosit acest stilou, am reusit sa-mi albesc dintii cu 4 nuante, si astfel am si economisit o suma mare de bani pe care ar fi trebuit sa o platesc la stomatolog.

 

Puteti vedea cum aratau dintii mei inainte si cum arata dupa ce am folosit White Smile teeth whitening pen.
Cred ca imaginile vorbesc mai tare decat cuvintele.

Cum au ajuns dintii mei atat de rau...

Ca sa fiu cinstita, am avut de-a lungul timpului obiceiuri proaste care au contribuit la ingalbenirea dintilor. Imi place vinul rosu, cafeaua si din pacate am inceput sa fumez cand eram in facultate. Am fumat mai mult de 10 ani, pana cand intr-un final am reusit sa renunt. Desi eram foarte fericita ca am reusit sa ma las de fumat, eram si foarte dezamagita ca dintii mei nu isi reveneau. Nu pot spune ca ma spalam pe dinti de doua ori pe zi tot timpul, insa in general am avut mare grija de dantura mea. Indiferent cate paste de dinti am schimbat, dintii mei nu si-au revenit la albul lor natural. Multumesc lui Dumnezeu ca dintii mei nu mai arata asa – sau mai bine zis, multumescWhite Smile – intr-adevar a facut miracole pentru dintii mei.

Miracolul...

Dupa ce am incercat multe metode de albire a dintilor fara nici un succes (inclusiv un mulaj pentru dinti, care s-a dovedit a fi foarte incomod si ineficient), am dat peste aceasta metoda inovativa de albit dintii. Gateam in bucatarie cand am auzit la televizor un dentist explicand progresele si eficacitatea unui nou produs de albit dintii. Am crezut ca nu e cu nimic diferit fata de toate celalalte produse, dar totusi am decis sa aflu mai multe despre el. Dupa ce m-am documentat indelung, am aflat ca intr-adevar, folosirea produsului a dat rezultate uimitoare la multi oameni si este intr-adevar o metoda noua de albire a dintilor. Am gasit pagina unde putea fi comandat si m-am decis sa incerc. La acea vreme nu stiam cat de norocoasa eram, dar am realizat acest lucru de indata ce am inceput sa il folosesc.

Cum functioneaza stiloul White Smile...

Este un stilou mic (dupa cum vedeti in poza din stanga) foarte curat si simplu de folosit. Il tineam in poseta cu mine oriunde mergeam. Il aplicam de doua ori pe zi, exact cum spuneau instructiunile de aplicare. Dupa ce ma spalam pe dinti aplicam gelul pe dintii din fata si il lasam asa pentru jumatate de minut, ca sa isi faca efectul. Ce este grozav la White Smile pen este ca aplicarea nu dureaza decat cateva secunde si este si foarte ieftin – Am reusit sa-mi albesc dintii la mine acasa, confortabil si fara efort.

White Smile a dovedit ca poate elimina:

• culoarea galbena a dintilor.
• petele datorate imbatranirii dintilor
• petele de la mancaruri si bauturi colorate ( cafea, ceai, vin rosu, coca cola )
• petele de la fumat - ( asta fiind problema mea )
• culoarea inchisa genetica a smaltului

Nu stiu exact cum functioneaza acest stilou, insa mi-a redat zambetul meu alb stralucitor.

Am fost uimita de rezultate. De ani de zile nu am mai avut curajul sa zambesc din cauza dintilor mei galbeni. Primesc complimente tot timpul: cat de albi sunt dintii mei si ce zambet frumos am. Sunt fericita sa am sansa de a impartasi experienta mea de succes.

Chiar si sotul meu a fost impresionat de noul meu zambet si a dorit sa-l incerce si el. Asa ca am mai comandat unul pentru el. Sotul meu nu a fost niciodata orgolios, insa acum este foarte mandru si fericit cu noul sau zambet. Amandoi ne bucuram de zambetele noastre. Am fost foarte norocoasa sa gasesc acest stilou.

Sotul meu a fost socat de rezultate. Pe dintii lui, efectul de albire a dat rezultate chiar mai bune decat la mine. Uitati-va la pozele lui.

 

Sunt chiar un pic invidioasa Sper ca experienta mea va va inspira si pe voi sa aveti grija de dintii dumneavoastra si sa va bucurati de viata cu un zambet larg pe fata. Mult noroc!

Infarctul si PIINEA ALBA ?

Pîinea albà este cauza infarctului de mai tîrziu si a pietrelor la fiere !

Hrana vechilor soldati romani se constituia din boabe de grîu. Fiecare soldat primea zilnic o ratie de gràunte pe care le purta într-un buzunar; în timpul mersurilor nesfîrsite aceste boabe erau mestecate încet si bine. Dacà soldatul era brusc trimis în luptà, se afla într-o stare foarte bunà si era de neîntrecut în rezistentà fizicà .

Pe lîngà apà nu mai primeau nimic demn de mentionat, altfel scriitorii romani ar fi mentionat acest lucru .

Hrànirea era làsatà în seama cerealelor .   Vezi si Medica - Hrana Vie

Din aceastà relatare recunoastem cà grîul este un aliment complet, adicà se poate trài numai cu el. Din acest aliment minune se produce astàzi fàina albà si se coace pîinea albà . Oare se crede cà astfel se mai poate îmbunàtàti darul complet al naturii ?

Sà vedem cît mai valoreazà; toti componentii valorosi se aflà în tàrîte si nu în germeni. Partea interioarà din care se face fàina albà contine numai amidon; acesta produce un lipici bun, dar sub formà de aliment însealà si jefuieste corpul, sîngele este acidizat, organele sînt intoxicate .

Nu-i de mirare cà germenii bolilor pot "prinde ràdàcini" în acest sol .

De cele mai multe ori fàina albà este si devalorizatà .

Acestei otràvi i se mai adaugà toxine conservante .

Cînd se mai si coace, lucru ce presupune o bunà cantitate de sare, iar temperatura înaltà mai distruge si ultimile valori, produsul este numit PIINEA ALBA, un aliment privilegiat pentru OM, spre deosebire de tàrîte si germeni care în cea mai mare parte se folosesc ca hranà pentru animale .

Cine mànîncà regulat asemenea pîine sau alte produse din fàina albà sà includà imediat în pret si cheltuielile cu dentistul si ceilalti medici .

Este într-adevàr o pîine scumpà si o plàcere scumpà, o înselàciune realà .

Pîinea albà este recomandatà în mod special în regimul alimentar al bolnavilor si bàtrînilor; de cele mai multe ori sub formà de pesmeti pentru cà atunci este mai usor de digerat .

In sanatorii si spitale este de asemenea mult folosità pe lîngà pîinea albà si cea intermediarà, care este la fel de periculoasà .

Un morar mi-a spus cà si pîinea intermediarà este devalorizatà, nemaigàsindu-se nici urmà de tàrîte sau germeni .

Tàranii nu stiu cà mànîncà pîine devalorizatà si cel mai bun lucru îl dau la porci .

Omul îsi creste si hràneste doar propria boalà .

Cu cîtiva ani în urmà, poporul elvetian a cerut ieftinirea pîinii albe si scumpirea celei negre. Deci pîinea integralà era refuzatà .

Unde ràmîneau informàrile necesare ?

Pentru cà pîinea albà are garantie nelinitatà, profitorii au avut grijà sà facà o suficientà propagandà .

Urmàtorul procedeu aminteste de o farsà a prostànacilor; se stie cà cerealele contin foarte multe vitamine, mai ales vitamina B, care este de neînlocuit pentru nervi. Iar acum pentru a produce pîinea albà si fàina albà i se cere morarului sà scoatà toate vitaminele odatà cu tàrîtele si germenii din fàinà. Unii brutari si-au dat seama de aceastà devalorizare si cer morarilor sà întroducà vitamine artificiale si minerale. Astfel apare pîinea îmbunàtàtità (concentratà). Sunà foarte ademenitor, dar din pàcate crima care se comite prin devalorizarea fàinii nu mai poate fi recuperatà nici màcar atunci cînd se adaugà circa 30 de sàruri nutritive cum este calciul, etc; càci toate aceste substante sînt sintetice sau anorganice, fàrà enzime si fàrà viatà, astfel cà organele nu se vor împàca niciodatà cu ele. Acest fapt îl confirmà constant cercetàrile fàcute pe submarinele americane în timpul celui de-al doilea ràzboi mondial, pentru cà oamenii se îmbolnàveau de scorbut, si nu au mai putut vindeca prin vitamine artificiale ci numai prin alimente bogate în vitamine naturale .

Pîinea neagrà sau integralà este mai sànàtoasà decît cea albà, dar nu poate fi totusi consideratà drept un aliment complet. Dat fiind cà prin coacere se distrug toate enzimele, face parte din categoria alimentelor fierte .

Cei bolnavi de reumatism si arterità ar trebui sà evite pîinea în general la fel ca si oamenii corpolenti .

In antichitate, evreii fàceau singura pîine integralà sànàtoasà,întinzînd aluatul la soare pentru a se usca .

De ce sà nu ajungà si brutarii nostri la ideea de a face o astfel de pîine ?

O vor face cînd o vor solicita consumatorii .

Un specialist se exterioriza spunînd cà oamenii mai bine situati si medicii consumà mai multà pîine neagrà decît tocmai bolnavii, sàracii si lamesele populare. Dupà cum am mentionat mai înainte, pîinea albà este cauza infarctului de mai tîrziu si a pietrelor la fiere càci surplusul de hidrati de carbon se transformà în gràsime si deci în colesterol, care dupà cum se stie, duce la sclerozarea arterelor. Pietrele la rinichi se compun în principal din colesterol .

Pojarul sau rujeola

Pojarul sau rujeola: simptome si tratament

Cea mai mare dorinta a ta ca mama este sa iti stii copilul mereu sanatos si faci tot ce este posibil sa iti indeplinesti aceasta dorinta. Uneori insa, in ciuda faptului ca igienizezi tot ce poate intra in contact cu copilul tau, ca gatesti sanatos, il imbraci corect sau ca ii faci analize regulat, apar bolile inerente copilariei. Fie ca este vorba de o o banala raceala sau rujeola, te ingrijorezi si este normal.

» Ce este rujeola?
» Simptomele rujeolei
» Diagnosticarea rujeolei
» Tratamentul rujeolei
» Profilaxia rujeolei
» Sfat:

Orice ai face sunt neplaceri si chiar boli de care nu iti pot feri copilul o viata intreaga si trebuie sa te obisnuiesti cu acest gand. Din cand in cand, copiii cad si isi julesc genunchii, racesc sau se molipsesc de renumitele boli ale copilariei. Printre aceste boli se afla si rujeola, cunoscuta si sub numele de pojar sau cori. Ce este rujeola, care sunt simptomele si cum iti poti trata copilul, vei afla in randurile care urmeaza. Ce este rujeola? Rujeola este o boala infectioasa virala acuta, contagioasa, cauzata de virusul rujeolic, un virus din familiaparamixovirusuri. Acest grup de virusuri cauzeaza in general afectiuni respiratorii. Rujeola se transmite atunci cand o persoana infectata tuseste sau stranuta. Virusul se raspandeste cel mai frecvent in perioada de incubatie, atunci cand pacientul nu stie ca este bolnav si nu prezinta nici un simptom. Bolnavul estecontagios cu 4 zile inainte ca eruptia cutanata tipica sa apara si inca 4 zile dupa aceea. Simptomele rujeolei Simptomele rujeolei apar, de obicei, in 8-12 zile de la expunerea la virus. Cu toate acestea, perioada de incubatie (perioada de timp scursa intre momentul infectarii si momentul aparitiei primelor simptome) se poate intinde pe un interval cuprins intre 7 si 18 zile. Simptomele initiale includ: • febra (38°C sau mai mare); • rinoree (scurgerea de secretii de la nivelul nasului), stranut; • senzatia de gat uscat, tuse persistenta; • cresterea in volum a ganglionilor latero-cervicali; • diaree; oboseala; inapetenta (pierderea poftei de mancare); • uneori poate apare si o lacrimare discreta. Aceasta simptomatologie se intinde pe o perioada cuprinsa intre 3 si 5 zile. Spre sfarsitul acestei faze, apare o eruptie sub forma unor puncte rosii cu un centru mic de culoare gri, denumita si semnul Koplik, si care apare pe mucoasa bucala. Eruptia dispare in aproximativ 18 ore si in locul ei apare eruptia tipica de rujeola, mai intai la nivelul fetei si in spatele urechilor, pentru a se raspandi apoi pe intreg corpul. Eruptia este insotita de obicei de febra de pana la 40°C sau mai mult, dar care scade in urmatoarele 2 zile. Eruptia dureaza aproximativ 5 zile, poate fi insotita de o senzatie usoara de mancarime si dispare in aceeasi ordine in care a aparut. Dupa disparitia eruptiei, pe locul respectiv, pielea poate avea o tenta maronie, decolorata, care dispare treptat. Diagnosticarea rujeolei Rujeola este diagnosticata prin istoricul de expunere la virus, prezenta eruptieicaracteristice, a febrei peste 38°C pentru mai mult de 3 zile, la care se adauga si alte semne cum ar fi inflamatia la nivelul ochilor sau congestia toracica. La nevoie, se pot efectua teste sangvine pentru a confirma diagnosticul si a elimina alte boli care pot da simptome asemanatoare. Se pot face teste si din secretiile nazale sau din gat (culturi virale) pentru a demonstra existenta virusului. Tratamentul rujeolei In cazurile fara complicatii, rujeola este tratata prin repaus la pat si ingrijire la domiciliu. Tratamentul la domiciliuinclude medicamente ce nu au nevoie de prescriptie medicala si care au efect antipiretic (scad febra) si antialgic (scad durerea), asa cum este ibuprofenul sau alte medicamente din aceeasi clasa, precum paracetamolul. Aspirina este contraindicata la persoanele sub 20 de ani datorita legaturii sale cu aparitia unei afectiuni mai rare dar foarte grava, denumita sindromul Reye(afectare cerebrala si hepatica grava, ce are ca si cauza consumului de aspirina). Nu se folosesc antibiotice in tratamentul rujeolei decat daca apar complicatii bacteriene, cum ar fi pneumonia sau infectii ale urechii. In timpul bolii poate scadea concentratia devitamina A din organism, ceea ce duce la aparitia sindromului de uscaciune a ochilor (xeroftalmie) si uneori orbire. Deficitul de vitamina A creste si riscul decesului datorita complicatiilor, mai ales la copiii sub 2 ani.Suplimente de vitamina A se recomanda pentru: copiii intre 6 luni si 2 ani, care sunt spitalizati datorita aparitiei complicatiilor; copii cu rujeola care au un sistem imunitar deficitar sau carente de vitamina A; toticopiii cu rujeola care provin din comunitati sau zone in care deficitul de vitamina A este recunoscut a fi o problema de sanatate. Daca boala s-a instalat deja, se recomanda si consumul crescut de lichide; ochii trebuie menajati si odihniti, prin evitarea privitului la televizor pentru mult timp si asigurarea unei lumini de intensitate mai mica in camera; evitarea contactului cu persoane care nu au avut boala si nici nu au fost vaccinati. Copiii bolnavi de rujeola nu trebuie sa mearga la scoala cel putin 4 zile dupa aparitia eruptiei iar daca copilul nu se simte prea bine, poate lipsi si mai mult. Profilaxia rujeolei Vaccinarea impotriva rujeolei este o metoda eficienta de prevenire a bolii. De obicei se foloseste vaccinul triplu(vaccinul ROR - rujeola, oreion, rubeola) care confera protectie pentru rujeola, oreion si rubeola. Vaccinul are efect asupra bolii daca se administreaza in primele 72 de ore de la contactul initial cu virusul. Alta metoda profilactica este reprezentata de administrarea de imunoglobuline (IG). O astfel de injectie cu imunoglobuline poate preveni sau scurta boala. Copiii sub un an, femeile insarcinate si persoanele cu sistemul imunitar deficitar, au indicatia cea mai mare de administrare de imunoglobuline specifice, daca sunt expusi la virusul rujeolei. Sfat: Medicul trebuie chemat atunci cand copilul: • devine confuz sau greu de trezit; • are febra persistenta de peste 10 zile: atunci cand febra persista peste 3-4 zile dupa debutul eruptiei cutanate, trebuie evaluat pentru a determina eventualele complicatii cum ar fi infectiile urechii sau pneumonia; • are diaree cu durata de peste 2 saptamani sau apar semne de deshidratare; • are dureri de cap puternice sau prezinta dureri la nivelul gatului si o redoare (scaderea mobilitatii articulatiilor) a acestuia; • pare ca se simte mai bine, insasimptomele reapar dupa cateva zile. Persoanele bolnave de rujeola, adulti sau copii, trebuie sa isi anunte medicul de familie, deoarece acesta este obligat sa inregistreze toate cazurile de boala.

LAPTELE PASTEURIZAT sau Lapte Crud

DEVALORIZAREA LAPTELUI PRIN PASTEURIZARE

Pasteurizarea a fost descoperità în secolul trecut de Louis Pasteur .

Prin încàlzirea alimentelor trebuiau omorîte bacteriile .

Faptul cà astfel alimentele erau mai mult sau mai putin devalorizate, ba chiar deveneau un pericol pentru sanàtate, îl aratà o experientà relatatà de revista editatà la Oxford în iulie 1950, "Need and Matter": în Scotia s-au efectuat la o scoalà agricolà încercàri cu lapte crud si lapte pasteurizat. Opt vitei noi nàscuti au primit din prima zi lapte pasteurizat; iar alti opt lapte crud. Doi din prima grupà au murit deja dupà o lunà, unul a fost scutit în continuarea încercàrilor pentru a fi mentinut în viatà, un al patrulea vitel a murit la douà zile dupà perioada de încercare în timp ce ceilalti au mai putut fi salvati cu lapte nepasteurizat .

Viteii din a doua grupà, care au primit lapte crud, erau în cea mai bunà stare .

"Scrisoarea sànàtàtii" relateazà în nr.2/1972 urmàtoarele:

Doi oameni de stiintà americani, Pontenger si Simongene, au efectuat încercàri cu lapte pasteurizat la pisici. Aceste încercàri s-au extins la mai multe generatii de pisici .

Pisicile hrànite cu lapte crud s-au dezvoltat normal .

Laptele pasteurizat drept aliment principal la micutele pisici a dus la rahitism, care în majoritatea cazurilor a fost cauza decesului .

La toate pisicile care n-au primit lapte crud deja de la prima generatie s-au constatat avorturi. Animalele aveau un fel de a fi foarte schimbat; deveneau periculoase, zgîriau, muscau... La a doua generatie animalele erausubdezvoltate, la a treia generatie animalele erau în întregime degenerate .

Dupà cum rezultà din aceste încercàri laptele pierde forta lui nutritivà de îndatà ce este încàlzit sau fiert .

Biologul canadian Tobe scrie în cartea lui, "Enzyme, the Spark of Life" (enzimele, scînteia vietii) cà prin încàlzire sau pasteurizare si la fel prin procesele de fabricare si chimizare a alimentelor se distrug toate enzimele importante pentru viatà .

De aceea, elemente ale laptelui, mai ales calciul si fosforul, pot fi preluate numai într-o micà parte de càtre corpul nostru,restul intoxicà sîngele. Germenii bolilor care în ciuda pasteurizàrii stau peste tot la pîndà gàsesc în sîngele intoxicat prin pasteurizarea laptelui un cîmp fertil de dezvoltare .

Astfel, apar bolile. Pasteurizarea conditioneazà deci contrariul celor asteptate .

Cercetàtorul englez, J.M. Oliver confirmà aceste adevàruri în cartea sa "Proved remedies" în felul urmàtor: "O creangà uscatà este atacatà de viermi

si bacterii; de ce nu una sànàtoasà, pinà de sevà si viatà ?

Bacteriile sînt create pentru înlàturarea resturilor moarte si împlinesc astfel o datorie foarte importantà a naturii. De îndatà atacà substantele descompuse acumulate în sîngele nostru si a tesuturilor celulare; le învinovàtim de cauzarea bolii, desi nu sînt vinovatii propriu-zisi .

In aceastà privintà, astàzi toti medicii gîndesc la fel. Pentru a demonstra acest lucru, profesorul Henrich a înghitit un întreg flacon de bacili ai holerei care nu i-au fàcut nici un ràu .

O mamàfoarte îngrijoratà de copilul ei insista ca odorul ei sà primeascà numai lapte crud de la o anumità vacà din grajdul unui prieten, avînd convingerea cà se poate baza pe el. Dupà un anumit timp s-a aflat cà tocmai aceastà vacà era tuberculoasà în cel mai înalt grad .

Copilul a înghitit milioane de germeni de tuberculozà . I-a dàunat? Deloc .

Copilul se afla într-o stare atît de bunà datorità consumului de lapte crud si a altor cruditàti încît bacteriile n-au gàsit în el nici un teren fertil .

Oliver scrie în continuare cà laptele ar fi o "operà dieteticà". Dacà-l pasteurizàm devine o sursà de boli si moarte .

In revista englezà "Pun Health", nr. 47/1937, Dr. Hevelin de la spitalul din Londra, face unele relatàri despre cariile dentare la copii orfani din diferite orfelinate. El a gàsit cà laptele crud creea o protectie împotriva acestei boli. Incercînd în aceastà privintà la 750 de bàieti, s-au aràtat dupà 3-4 ani rezultate uimitoare. La un alt grup de 58 de copii care de la vîrsta de 6 ani care au primit regulat lapte crud s-a gàsit un singur caz de boalà dentarà. Alte încercàri au aràtat rezultate asemànàtoare .

Arnold de Vries, un cercetàtor american, relateazà în cartea sa, "The Elixir of Life", despre tot felul de încercàri efectuate în Anglia si America la universitàti si spitale. Copii càrora li s-a dat în exclusivitate lapte pasteurizat au fost dupà scurt timp vicitime ale scorbutului (lipsa de vitamina C), rahitismului (lipsa de calciu), deranjamente ale digestiei, diareei si altor boli. In loc ca laptele pasteurizat sà protejeze împotriva tuberculozei, încercàrile au demonstrat exact contrariul; într-un càmin de copii din Anglia, dintr-o grupà mai mare, 14 bàieti s-au îmbolnàvit de tuberculozà, dupà ce un anumit timp au fost hràniti regulat cu lapte pasteurizat, în timp ce în altà grupà de încercare care a primit lapte crud, numai un singur bàiat a fost victima acestei boli. Arnold de Vries descrie totul amànuntit si cu date .

Toate aceste prezentàri clarificà atît faptul cà pasteurizarea cît si fiertul laptelui sînt dàunàtoare. Nu numai cà sànàtatea oamenilor suferà prin aceasta, dar prin pasteurizarea laptelui se pierd miliarde de dolari .

Am locuit cîtiva ani în Florida, SUA. Odatà am fàcut efortul sà primesc din exterior pentru unii copii bolnavi lapte crud; dar a fost imposibil. Chiar si tàranii nu voiau sà-mi vîndà pentru cà legea de acolo interzice acest lucru.

Nestiinta poporului a folosit cîtorva oameni sà elaboreze asemenea lege. Singurul avantaj al pasteurizàrii consta în aceea cà laptele se poate pàstra

mai mult timp si poate fi transportat fàrà a se acri .

Consumatorului nu îi este de nici un folos, în schimb îi dàuneazà . Sà nu uitàm cà laptele crud contine mai mult calciu decît oricare alt aliment. Calciul este cel mai important din toate sàrurile nutritive, mai ales

pentru oase si nervi; 90% din populatie suferà din lipsa de calciu .

Multe boli, chiar si sciatica, artroza, boli ale coloanei, ale articulatii-

lor, inimii si nervilor, dar si fracturile sînt o urmare a acestei lipse de calciu crud .

In multe pàrti ale Germaniei nu se mai poate obtine lapte crud. In Elvetia stàm deocamdatà bine, desi si aici làptarii dispar unul dupà altul .

Dacà poporul nu este ajutat sà înteleagà, nu vom mai gàsi în curînd nici aici lapte crud. Deja de acum se consumà mai mult lapte pasteurizat, desi este mai scump .

Nici nu se stie cà o curà de lapte crud poate vindeca boli grele. Chiar si ca bàuturà, apei gazoase zaharisite si pe deasupra dàunàtoare, chiar si berii îi este superior în aceastà privintà .

Cine vrea sà se hràneascà mai ieftin si foarte sànatos, consumà mult lapte crud; iaurtul este în parte devalorizat prin fierbere. In plus acidul puternic furà corpului calciul. In schimb laptele crud este cea mai bunà sursà de calciu, este în proportie de 80% practic bazic si neutralizeazà asemànàtor cu legumele, acizii dàunàtori corpului, în màsura în care nu este prea acru si consumat cu màsurà, nu este periculos .

Reumaticii îl evità, îl cred riscant .

Care risc ? Pe baza exemplelor am recunoscut cà riscul trebuie càutat mai degrabà în laptele pasteurizat, nu în cel crud. In Bulgaria si în alte state din Est, laptele crud si acru trec drept hrana principalà, nici un om nu se gîndeste la risc. Dacà acolo multi trec de o sutà de ani, atunci o datoreazà laptelui crud .

Dacà trebuie sà atragem atentia asupra laptelui acru (pag 32.) sau sà îl înterzicem atunci sà fie interzisà mai întîi masina care nu numai cà este cauza a nenumàrate accidente, dar ridicà numàrul celor ràniti, schiloditi si cel al

invalizilor si mortilor .

In ceea ce priveste avantajele laptelui crud, acestea pot fi cel putin comparate cu acelea ale mersului cu masina .

Laptele crud are un efect de curàtire, de aceea este foarte igienic .

Bacteriile care se dezvoltà aici nu sînt periculoase si nu au vreo împortantà pentru cà laptele nu se stricà si nu putrezeste ci se acreste. Acest lucru îl datoreazà bacteriilor acidului lactic. Deci: nici o fricà, dacà laptele nu mai este proaspàt, are fect de curàtire si nu pierde nimic din valoarea lui .

Laptele crud nu se curàtà numai pe sine, dar dupà consum curàtà chiar interiorul organismului, intestinului de germenii descompunerii si bolilor, în timp ce laptele fiert si pasteurizat descompune; este mort si nu are nici o fortà de curàtire sau vindecare. Se spune cà modul de mulgere nu ar fi igienic. Dar dupà cum se stie azi deja 2/3 din lapte se mulge cu masina de muls, iar peste cîtiva ani asa cum se întîmplà în America tot laptele se va mulge automat, nu s-a observat cà laptele este filtrat ?

Nu cred cà este doar un pretext al adversarilor laptelui crud .

De altfel, prin pasteurizare laptele nu se mai face mai curat, dimpotrivà, politistii curàteniei, enzimele si acidul lactic sînt distrusi si s-a terminat cu igiena. Personal consum zilnic lapte crud .

De ce? Este alimentul cel mai comod, mai gustos si cel mai bun, cel mai usor digerabil, cel mai ieftin si cel mai valoros .

In familia noastrà desertul se compune cel mai adesea dîntr-o canà cu lapte crud. Mica mea fetità care are acum 7 ani a primit din prima ei sàptàmînà de viatà lapte de vacà, si s-a dezvoltat extraordinar. Nu a fost niciodatà vaccinatà . Sà se citeascà articolul: "Bolile de copii pot fi evitate" .

Vrem aici sà protestàm cît se poate de energic împotriva afirmatiilor lui Walter Sommer, conform càrora copii se îmbolnàvescdatorità consumului de lapte crud de pojar, vàrsat de vînt, scarlatinà, etc .

La propriul meu copil avem dovada cà toate acestea sînt niste închipuiri .

Tocmai contrariul este de asteptat; laptele crud vindecà pentru cà leagà acizii. In plus este pentru convalescenti alimentul cel mai usor digerabil .

Tot fàrà nici o bazà este teoria lui Sommer conform càruia omul adult nu poate digera laptele crud (numai sugarii) sau cà acesta de îndatà ce ajunge în contact cu aerul nu ar mai fi crud !

Simplul fapt cà oamenii din Balcani, unde laptele crud este alimentul principal, ajung la o vîrstà mult mai înaintatà decît în altà parte,distruge aceastà teorie a lui Sommer .

Vindecari Miraculoase

HRANA VIE REZOLVA MULTE REMEDII

----------------------------------------------------------------------------

S-au obtinut în ultimii ani mari succese în vindecarea cu alimentatia crudà, lipsità de otràvuri; de exemplu în cazul cancerului, bolnavilor de inimà, artritei, pietrelor la fiere, diabetului, bolilor de stomac, intestin si piele, tuberculozei, prostatei, sclerozei multiple si tuturor celorlalte boli. In aceeasi màsurà reprezintà un mijloc de prevenire la cei sànàtosi cît si speranta pentru cei bolnavi la CARE MEDICII AU RENUNTAT SA MAI SPERE .

  

In continuare un caz de cancer aparent fàrà nici o sperantà din America, care în perioada cît am stat acolo m-a impresionat în mod deosebit .

Domnul R. J. Cheatham, cca. 40 de ani, suferea de cancer de piele, parteaanterioarà a trupului fusese operatà de repetate ori astfel încît cicatricea a ajuns sà aibà o lungime de 50 de cm, iar medicii renuntaserà sà mai spere în cazul lui iar el îsi astepta moartea .

A pàràsit spitalul, patul de moarte unde avea vecini de suferintà încà 15 pacienti dintre care azi nici unul nu mai este în viatà .

A primit o carte despre posturi de vindecare prin regim alimentar care l-a dus pe drumul vindecàrii. Dupà cum a scrie, a citit mai multe asemenea càrti si a devenit un bun client al Casei de Reformà. Prin posturi temporare si regim alimentar sever format din cruditàti si sucuri de legume, s-a vindecat complet .

Azi conduce un mare sanatoriu cu regim alimentar si posturi, din sudul Floridei. Certificatul lui de însànàtosire în englezà poate fi obtinut la R.S.

Cheatham Changri - Health Resort, Bonito Springs, 33923, Florida, SUA .

Despre o altà vindecare a unui caz de canncer, care poate convinge pe oricine de efectul hranei crude, citim în certificatul unei doctorite daneze, dr. Christine Melfi: "Experienta mea cu alimentatia crudà" .

Aceastà doctorità suferea de cancer la piept care avea deja màrimea unui ou de gàinà. Fiind medic îi era clar cà iradiatiile si operatiile erau doar un tratament temporar, si a ales regimul alimentar de cruditàti pentru a se vindeca. Ea scrie: "A trebuit sà demonstrez cu riscul vietii ce efect are hrana constituità 100% din cruditàti. Primele douà luni nodul de pe piept nu s-a micsorat. S-a mentinut neschimbat; dar apoi a intervenit o ameliorare. Nodul s-a micsorat, fortele mele cresteau, îmi reveneam vizibil si mà simteam bine asa cum nu mà mai simtisem de ani de zile" .

Dupà însànàtosirea completà a trecut la vechiul regim cu 40% hranà fiartà. Spre groaza ei, cancerul începuse din nou sà creascà. De acum încolo a început din nou cu regimul sever format exclusiv din cruditàti si cancerul a dispàrut a doua oarà. Multumità acestei experiente a ajuns la convingerea cà alimentatia cu cruditàti ar putea la fel de bine sà vindece toate celelalte boli .

Si-a deschis un sanatoriu cu regim alimentar cu cruditàti iar pacientii sînt tratati cu hranà 100% crudà .

Datorità marilor ei succese a devenit renumità în întreaga Europà .

In continuare cîteva citate din certificatul ei: "...Astfel, vedeam cà sîngele este otràvit prin hrana fiartà pe care am mîncat-o .

Senzatia de foame nu existà (la alimentatia cu hranà crudà) nici màcar cînd trebuie sà dàm jos din greutate. Se poate efectua muncà grea si cu aceastà alimentatie. In genere, te simti mai bine dupà aceastà alimentatie asa cum nu te-ai mai simtit de ani de zile" .

In timp ce hrana (fiartà) intoxicà sîngele si slàbeste organismul, cu alimentatia crudà, deci cu hrana vie, toxinele se dizolvà si se eliminà. Nu se poate, nu ne putem permite compromisuri cînd este vorba de viata si sànàtatea noastrà. Trebuie sà mergem pe singurul drum corect si anume acela al ALIMENTATIEICU 100% CRUDITATI. DIN EXEMPLUL DE MAI SUS RETINEM CA SI HRANA PUTIN FIARTA, FIE CHIAR VEGETALA, POATE IMPIEDICA VINDECAREA .

Deci trebuie sà existe un secret al sànàtàtii în hrana crudà pe care îl vom desscoperi în cele ce urmeazà .

Se mai pot enumera multe cazuri de vindecàri extraordinare prin regim alimentar cu cruditàti astfel încît trebuie sà ne punem serios întrebarea de ce aceastà metodà de vindecare simplà si ieftinà este tàinuità multimii si de ce sînt oamenii înselati în aceastà problemà .

Cînd cu vreo 50 de ani în urmà s-a descoperit importanta vitaminelor în alimentatia noastrà stiintificà, stiinta a fàcut mare tam-tam din aceasta. Astfel imediat s-a cunoscut ce daune apar din lipsa de vitamine a hranei fierte, rafinate (fàina albà, zahàr, paste fàinoase, etc.) .